“Aş vrea să zboare sticle incendiare, // Să sparg-asurzitor geamuri guvernamentale
Că aţi lăsat bătrâni fără alinare // Şi aţi adus profesorii în prag de disperare…
Toată lumea e în prag de disperare // Şi copii voştri cheltuiesc banii noştri-n soare…
Nesimţire mare… Zic pe faţă, // Părinţii mei n-au strâns atât, deşi-au muncit o viaţă…
Ar trebui să vă sechestrăm, // În plină stradă să vă dezbrăcăm,
Să defilaţi în pielea goală pentru un popor falit, // Să purtaţi peste organe declaraţiile de venit… “
(nimeni nu ar putea-o spune mai bine)
Încă nu am ajuns la sticle incendiare, suntem săraci, însă începutul e bun şi promiţător. De zburat au zburat. Ce? 5 (cinci) ouă. De, nu au avut bani de mai multe. Oamenii sunt pe drumul cel bun, până la un cocktail molotov mai e puţin, şi nişte bani în plus. Însă suntem atât de săraci că nici să protestăm civilizat nu putem 
